Te-ai gandit vreodata cat timp pierzi gandindu-te la ziua de ieri si temandu-te de ziua de maine? Poate atat de mult incat uiti de ziua de azi, cea care e de fapt cea mai importanta.
Si zilele trec, si maine devine azi, apoi ieri, si abia atunci realizam ca a trecut, ca este probabil o zi pierduta pe care nimeni si nimic nu ne-o mai poate aduce inapoi.
Si regretam lacrima pe care am lasat-o sa se scurga fierbinte pe obraz.
Si regretam zambetul pe care l-am uitat acasa.
Si regretam bratele care nu s-au deschis pentru o imbratisare sau buzele care au ramas inchise unui sarut.
Fara sa ne dam seama am mai pierdut un AZI cu gandul la IERI si teama de MAINE.