Ar trebui să mă culc şi eu. Patul îmi face semne ca nebunul, sau ochii mei tânjesc după el. Am stins lumina, numai razele lunii mai pictează pereţii cu umbre şi o lumină difuză care, după ce voi trage draperiile, va fugi şi ea. Probabil şi umbrele dorm si viseaza. Cred ca viseaza cum tarasc dupa ele trupuri goale de oameni, trupuri calcate in picioare de alte trupuri.
In noaptea asta luna sta cu spatele. Nu te va mai putea veghea. Si nici pe mine. Aşa ca voi putea face orice, am sa-i strig ceva ce numai eu sa aud, ceva ce sa nu ajungă la tine, dar totuşi sa afli, totusi...
Mi-am lipit fruntea de fereastra rece. Si ce luna... si cate stele! Pacat ca toate stau cu spatele. Respiratia mea calda abureste geamul. As putea sa-ti scriu un mesaj! Si cu degetul aratator am scris "DOR".
Poate ca luna nu ma aude. dar va citi candva, cand se va intoarce. Candva isi va intoarce fata si spre mine...