Pentru mine e suficient de doua ori...pentru ca, oamenii mai merita uneori, da, uneori, nu intotdeauna, o a doua sansa...daca nici de aia nu stiu sa profite eu nu stau, indiferent cat de mult ma doare sa renunt!
Dar sunt persoane care nu renunta...si atunci ma intreb, oare iubirea ne orbeste in asemenea hal incat inabusa sentimentele de autoaparare?
Asta nu ar trebui sa se intample...nimeni nu ar trebui sa stea sa fie ranit la infinit!! Si totusi, stau...nu le condamn, nu le judec pe acele persoane, dar nu reusesc sa le inteleg...iubirea nu ar trebui sa insemne DOAR lacrimi si firimituri de clipe frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu