Si uneori imi las gandurile sa zboare.Unele, cuminti, zboara in jurul meu. Altele insa pleaca departe... foarte departe, si sper de fiecare data sa uite drumul inapoi, sa scap de ele. Dar nicio sansa. Sunt la locul lor de la prima strigare. Si cat mi-ar placea sa le vad ratacind disperate in pustiu cu buzele arse de soare si de vant, slabite si disperate.
Alearga mai iute ca vantul pana la tine, se lovesc de un zid de indiferenta, de nepasare si se intorc spasite la locul lor. Chiar nu reusesc sa inteleg incapatanare si perseverenta lor. Oare nu vad ca totul e in zadar? Ca bat zi si noapte la porti de mult inchise?
Alearga mai iute ca vantul pana la tine, se lovesc de un zid de indiferenta, de nepasare si se intorc spasite la locul lor. Chiar nu reusesc sa inteleg incapatanare si perseverenta lor. Oare nu vad ca totul e in zadar? Ca bat zi si noapte la porti de mult inchise?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu