Mi-ai spus sa tac si am tacut. Am inchis usile si ferestrele sufletului si am vorbit, eu cu mine si cu ecoul. O multime de intrebari fara raspuns ce au zburat de pe buzele mele, s-au lovit de pereti si s-au intors istovite la mine.
Mi-ai spus sa plang si am plans. Eu pentru mine. Mi-am ascuns lacrimile pentru ca am vrut sa-mi pastrez o picatura de mandrie, mandrie pe care mi-ai calcat-o fara mila in picioare. Si radeai in hohote, si rasul tau acoperea tipetele orgoliului meu strivit.
Mi-ai spus... De mult nu te mai ascult.
Mi-ai spus sa plang si am plans. Eu pentru mine. Mi-am ascuns lacrimile pentru ca am vrut sa-mi pastrez o picatura de mandrie, mandrie pe care mi-ai calcat-o fara mila in picioare. Si radeai in hohote, si rasul tau acoperea tipetele orgoliului meu strivit.
Mi-ai spus... De mult nu te mai ascult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu