Plouă cu stropi mari şi grei şi repezi. Îmi place să privesc cum plouă, să urmăresc destinul fiecărei picături. Încerc să-mi imaginez chipul tău în ploaie, ochii tăi luminoşi dar încruntaţi în acelaşi timp, un sfert de zâmbet în colţul drept al gurii, obrăjorii…
Dacă aş fi o picătură de ploaie? Ţi-aş mângâia uşor fruntea, apoi aş coborî uşor pe tâmplele tale zvâcnind de gânduri, spre obrajii tăi ca de copil ce-mi sunt atât de dragi, spre buzele tale care au acum gustul ploii, uşor sărate ca apa de mare. M-aş scurge apoi încet pe gâtişor, până aş ajunge în dreptul inimioarei şi m-aş topi acolo, să pot asculta zi de zi fiecare bătaie… tic-tac…